Tuesday, November 26, 2013

[PUB] break stuff, break rules


Nu cred ca exista mod mai simplu sa ne cunoastem pe noi insine decat prin cresterea copiilor. In fiecare zi in care Luca creste eu mai dezgrop o parte din mine si o scot la lumina. Tot ce am ingropat nu e pierdut - incepe sa rasara din nou multumita acestui baietel mare cat un munte in ochii mei. El e pur, curat si nepervertit. El gaseste intotdeauna cele mai simple raspunsuri pentru ca totul e simplu pentru el.
Vreau sa dorm cu mama pentru ca vreau. Imi place la Pietrosita pentru ca avem curte si biserica cu clopote. El stie mereu ce vrea - vreau sa dansam, tata, si apoi sa mancam. Nu ma spal pe dinti acum, ma spal dupa masa. Mai intru de doua ori in balta si apoi ne schimbam. E incredibil cat de sigur pe el este si cat de logic in alegeri. Admir asta la el si imi doresc sa nu cumva sa dispara cu timpul puterea si siguranta din omuletul asta mic. Poate si noi am fost la fel dar ne-au ucis limitele puse de scoala, educatie sau de sistem.
Le stiti: Nu vorbi ne-intrebat! Faci asa pentru ca sa am zis eu! Trebuie sa te culci pentru ca sa trebuie! Sa nu te murdaresti pe haine! Nu cumva sa calci in balta! Nu baga mana in vopsea! Nu atinge peretii! Nu iesi din banca! Mainile la spate! Ai tacut?!?!

Am tacut. Si am stat cuminte. Mi-am inchis ochii cu mainile educatorilor mei. Ne-am pus, de fapt, cu totii manutele la ochi ca sa vedem doar ce ni se spunea sa vedem si am pornit prin viata. Am calcat poate si prin rahati pentru ca nu mai vedeam pe unde mergem. Suntem invatati sa nu mai fim curiosi, ci sa vedem "doar unde ne fierbe oala". Nu mai suntem creativi pentru ca am fost dresati sa invatam "cuvant cu cuvant" pentru ca ne ascultau la tabla. Nu mai stim sa punem intrebari pentru ca ni s-a spus de mici sa nu cumva sa vorbim ne-intrebati ca sa nu cumva sa deranjam linistea din clasa si din mintea profesorilor nostri. Nu stim sa ne distram copiii pentru ca noi nu am avut voie sa sarim in pat sau in balti iar nici ei nu au voie din inertie. Nu le dam voie sa scrie pe pereti doar pentru ca ca pe vremea noastra era greu si scump sa dai cu huma sau cu var. Calciul si huma cu mica se pastrau intacte cate 10 ani pe pereti. Doar tantarii aveau voie sa ii murdareasca cand crapau lipiti de cate vreo carte.
Acum avem totul la indemana ca sa ne schimbam si eu trag de mine ca de un hoit sa imi deschid ochii si mintea. De exemplu, pana ieri nu concepeam sa pot murdari impreuna cu copilul meu o hainuta si sa ne distram de minune. Iar mai mult, rezultatul sa fie bestial. Noroc ca celor de Pifou - printre care se numara si Del a mea ca si colaboratoare pe comunicare - le-a venit ideea sa ne dezmorteasca creativitatea si sa bata la portile limitarilor noastre din educatie. Ei mi-au trimis un body alb si o culoare pentru textile (ma rog, doua culori pana la urma pentru pentru ca mai aveam noi una prin casa). Provocarea a fost sa il desenam pe Pifou pe body-ul primit de la ei. Logo-ul firmei arata doi copii dar nu pe Pifou si s-au gandit sa il vada la fata.

Cand am gazut provocarea mi-am frecat palmele avid de portrete robot. Mai facusem acum ceva vreme portretul robot al lui Bula (http://dedigrigoroiu.blogspot.fr/search?q=bula ) si asta mi se parea "bucata de chec". O saptamana am facut schite si nu mi-a iesit nimic. Am incercat chiar sa desenez peste desenele lui Luca ca sa ma folosesc de mintea lui deschisa. Nimic. Cum puneam mana perverteam desenul. Raspunsul a venit doar cand mi-am descoperit ochii si urechile si mi-am ascultat copilul - tata, cu vopseaua asta putem picta cu mainile? Primul raspuns a fost nu pentru ca asa am fost crescut - nu bagi mana in vopsea, nu murdaresti hainele. Niciodata! Dar ia stai asa… ce daca bagam mainile in vopsea? Hmmm… si iata ce a iesit :
- un body pictat cu amprentele lui de la varsta de 2 ani si 8 luni care va ramane, cu ajutorul lui Dumenzeu, pana tarziu cand il va arata si nepotilor lui
- un copil fericit de joaca cu culorile si cu cateva pete pe fata si ochi
- un tata fericit si mandru ca si-a facut copilul fericit + o chiuveta de spalat si niste metri patrati de gresie si parchet
- o sotie fericita pentru ca a avut aproape o ora pauza pentru ca i-am facut task-ul pentru job (Pifou.ro)
- un site fericit pentru ca l-a vazut pe Pifou. aaaa…..hmmmm….adica cum ? ..ca nu apare niciun Pifou pe body, nu ? Pai nu ii apare fata pentru ca nu are si nici nu ii trebuie. Pifou este copilul nostru liber care se simte bine in hainele de bumbac pictate cum vrea el, sau murdarite cum vrea, sau rupte.
Daca veti sari cu otrava ca de ce fac reclama and stuff as vrea sa va zic ca fac asta pentru ca Pifou este unul din putinele brand-uri romanesti care are curaj si isi impune sa reziste pe piata asta de doi lei, care lucreaza doar cu bumbac de calitate pentru ca tine la sanatatea pielii copiilor lor si implicit a copiilor nostri si pentru ca numele lor imi aminteste de Pif et Hercule…pif-paf-booom!

P.S: sariti ca au black friday la bumbace: http://www.pifou.ro/noutati-personal/saptamana-black-friday-pifou



5 comments:

  1. O sa fiu off topic,dar trebuie sa "ma marturisesc" nitel :T
    Te-am descoperit aseara,printr-un alt blog si am stat cam 3 ore sa te citesc pe aici.Sunt uimita si incantata sa vad un tata atat de implicat si de open minded.Foarte frumos.
    Cu ajutorul tau oarecum mi-am regasit comfortul sufletesc ,pentru ca,in ziua de astazi vad atat de multe cupluri care divorteaza,se despart,copii ajung sa aiba enspe mii de parinti vitregi,samd.Si datorita tie,speranta ca inca mai exista iubire adevarata intre 2 oameni (apoi 3) inca mai exista.
    Eu si cu iubitul meu suntem de aproape 5 ani impreuna..iar de 3 ani jumate practic locuim amandoi,deci e ca si cum am fi casatoriti,doar ca fara acte (inca).Si..mi se parea ciudat ca noi am invatat sa ne administram certurile,sa lasam de la noi,nu mai suntem caposi si orgoliosi ca la inceput,veniturile le avem la commun,actionam ca o familie.Deja vorbim de nunta si de copil.Si baam! apar oameni din jurul nostru (in special rude..gen unchi sau matusi,sau prieteni "binevoitori") care incep cu : "Cand va luati casa sa o treceti pe numele la amdnoi,ca in caz ca divortati...".Cand ne-am luat masina,am luat-o pe numele lui ..au si sarit rudele mele "Vaaii fata ce proasta esti ai pus bani si nu e si pe numele tau? Daca va despartiti ce faci?" .."Da' la ce mai faceti nunta..ca oricum lumea divorteaza de zor in zilele noastre.."WTF??? what is wrong with you people? Credeam ca suntem noi 2 cuidati..dar nu..Mi-ai confirmat niste lucruri frumoase,iar acum pot sta linistita ca noi nu trebuie sa fim ca restul.
    Si ca sa fiu on topic..nu..inca n-am copil..Dar o sa am.Blogul tau ramane la bookmark.Ador sa citessc povestirile despre asta micu'.Oricum eu sunt mama bonelor :))).Abia am 22 de ani,dar am lipici la copii de mor eu de ei..si ei de mine.Mai toti prietenii isi lasa copii la mine 2-3 ore (cand am si eu timp,evident) sa isi mai traga si ei sufletul in oras :))))) Ba chiar al meu zicea sa pun mana sa ma fac educatoare,ca m-as descurca.Dar prefer sa raman un sobolan de birou..uh :)) Leafa mai mare taica,ce sa facem :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. dc iti cauti job poate vii si la noi bona:)! sa fiti fericiti impreuna!

      Delete
  2. Da. :) Nu stiu cum ai fost tu cand ai fost copil de acum vezi toate chestiile pe care le face Luca. Eu pot sa zic ca am cam avut voie sa fac aproape orice sa scriu pe pereti, si sar in pat , sa ma joc in balti cu parintii de fata. Tot asa o educ si pe Diana, o las sa fac ace vrea si sa descopere singura. Bineinteles cu mici interventii si explicatii. Dar la un am si 3-4 luni nu prea intelege cum trebuie si nici nu stie sa zica inca dar face progrese mari. Ma si mir ce personalitate are si cum intr-o zi efectiv nu m-a lasat sa-i dau sa manance si a incercat si a si reusit sa manance singura cu lingurita. Oricum copiii sunt din ce in ce mai inteligenti si mai cu personalitate si se vede cum specia noastra evolueaza asa cum a evoluat de lungul timpului.

    ReplyDelete
  3. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  4. Va invit sa sustineti un proiect cultural pentru copii. "Povestea lui Jester" este un site de unde puteti descarca gratuit povesti pentru copii, bogat ilustrate si cu texte accesibile varstei. Cu ajutorul unei imprimante obisnuite si a unui capsator obtineti o colectie de carticele numai bune de citit si de colorat. Textele si ilustratiile sunt puse la dispozitie de scriitori, traducatori si ilustratori care demonstreaza ca pot face si ceva din suflet, nu doar pentru bani.

    Va rugam sa ne vizitati siteul si sa ne sprijiniti descarcand povesti. Adresa proiectului este /www.povestealuijester.ro

    ReplyDelete